În cele câteva zile petrecute la Sulina, am avut permanent senzația că mă aflu în vechiul decor al unui platou de filmare. Pentru mine și pentru cei din generația mea, Sulina este locul de plecare a unei povești magice a copilăriei: ”Toate pânzele sus!”.  De aici, din cel mai estic punct al țării, s-a desprins de cheu, la 1800 și ceva, goeleta Speranța, într-o aventură care ne-a purtat pe aproape toate mările și oceanele planetei, de la Pireu, la Istanbul, Port Said, Montevideo și până în Țara de Foc. Iar cine a păstrat, undeva, în suflet, amintirea acelei lumi, poate să o întrevadă, chiar și acum, la Sulina. 

Sulina este unul dintre sinonimele Deltei Dunării, dar tot aici, la gura de vărsare, vă reîntâlniți și cu marea.  Când vântul suflă mai potolit, se poate ieși cu șalupa de pe canal înspre larg, pe același drum al vechilor corăbii.

Iar plaja de aici merită, în același timp, lăudată, dar și ocrotită cu puțină discreție. La Sulina a supraviețuit nisipul fin pe care îl știam, acum niște ani buni, în Mamaia. Este o descoperire pe care ai impulsul să o păstrezi pentru tine.

Aici, valurile sună într-un fel aparte și nu se dau cu capul de țărm, în ritmul turbat din Mamaia Nord.  Nu văd un decor mai bun în care să recitești niște pagini din cartea lui Radu Tudoran decât pe plajă, sub o umbrelă de stuf.

Totuși, zona nu este chiar sălbatică și îți oferă tot confortul de care vrei să te bucuri ca turist.

Cum se ajunge la plajă? Pentru că sunt niște kilometri buni, cel mai simplu este cu taxiul. Mașinile sunt noi, confortabile, iar drumul costă cam 15 lei. Tot atât, sau mai mult, plăteați  în altă stațiune de pe litoral pe taxi sau pe Uber.

Drumul trece aproape de cimitirul piraților, a cărui poveste o lăsăm pe altă dată, iar noaptea este pustiu. Cerul înstelat, pe care nu îl concurează luminile orașului, este o feerie, iar dacă aveți puțin curaj, vă puteți opri un minut din mers.

Faceți liniște. Este posibil să auziți, undeva, în depărtare, urletul șacalilor. Un fior care îmbogățește toată povestea acestui colț magic de țară și despre care veți vorbi și veți glumi relaxați, odată ajunși la cazare.

În afară de pagubele produse în gospodării, nu există relatări despre alte neajunsuri cauzate de șacali.

În cele 3 zile de info-trip, noi am fost găzduiți de pensiunea Perla Sulina . Este situată chiar pe cheu, la câțiva metri de Dunăre și, cum le spuneam unor cunoscuți, dacă aș fi luat faleza la pas, în alt context, tot aici aș fi ales să ne cazăm.

Pentru constănțenii, dar și pentru bucureștenii care se luptă cu rateurile sistemelor de termoficare, un amănunt care contează, după o zi petrecută pe canale, ori pe plajă: a trebuit să combin apa fierbinte de la duș cu puțină apă rece. Sulina pare că vrea să se despindă de lume și să plece înot spre orizont, însă nu este ruptă de civilizație.

Vă spuneam că pensiunea este situată chiar pe cheu. Când ați băut ultima oară cafeaua de dimineață, în concediu, cu un vapor care vă acostează sub balcon? Nu, nu deranjează cu nimic, nu vă tulbură somnul, dacă v-ați pus problema asta. Zona este liniștită și nu are un vibe industrial, ca Portul Constanța, de exemplu. Iar noaptea, băncuțele de pe mal, de sub sălcii, scăldate în reflexele roșii și verzi ale balizelor de navigație, vă pot ține la povești până vi se face somn.

Cheul, ca, de altfel, tot orășelul, păstrează încă amintirea gloriei din secolul al nouăsprezecelea, când Sulina devenise un punct important al traficului pe fluviu și casă a Comisiei Europene a Dunării. Ca să înțelegem mai bine: pe atunci, populația orașului era un mozaic de etnii care se apropia de 9 mii de suflete. Acum, sunt puțin peste 3.600.

Am întâlnit peste tot case învelite în lemn, care amintesc de izbele rusești, dar și viluțe cândva cochete, cu bovindouri – acele balconașe ieșite în afară. Poate le-ați văzut, într-o formă mai bună și pe malul Bosforului, în Istanbulul lui Ismail…

Iar unele sunt încă locuite! Altele, însă, au și uitat pe ce stradă își fac veacul.

Ici și colo, semnele înnoirii: câte o casă veche, pe vremuri  – somptuoasă –  renaște din mijlocul unui șantier.

Dar Sulina nu este doar nostalgie, cu privirea în trecut! Există și locuri bine acorate în prezent, pentru cine dorește un aer mai comun de vacanță. Și, de câțiva ani, aici are loc Parastasul Piraților Nepomeniți, o petrecere de câteva zile, cu tot felul de spectacole și concerte, care împrumută ceva din aerul boem din Vama Veche .

Nici în mijlocul orășelului, pe străzile  – unele pavate cu dale – nu uiți că ești în deltă. Bărci sau mici șalupe, trase în fața porților, îți reamintesc că ești înconjurat de ape. Iar o plimbare pe canele, până pe lacul Roșu, nu poate să lipsească din programul unei vacanțe la Sulina. Pisici de mare nu există, pe aici, dar pisici de Dunăre – mai exact, pisici de cherhana, noi am găsit. Păi, unde este pește…

De obicei, din poveștile spuse la serviciu la întoarcerea din vacanță, nu lipsește o frază. În esență, sună cam așa: ”Și am pus pe mine câteva kilograme, că nu puteam să mă abțin, la cât de bună era mâncarea!”.

Avem două vești. Una – bună, iar cealaltă – și mai bună.  Mâncarea este, cu adevărat, delicioasă, dar, fiind vorba, în special, de pește, partea cu kilogramele în plus este posibil să lipsească. Pentru cine nu vrea pește, slavă Domnului, grătarele știu și altceva. Și avem și două recomandări: pe lângă pensiunea Perla Sulina, vă sfătuim să adăugați pe listă și Complex Class Sulina, unde ciorba de pește (cu mujdei de usturoi!) o să vă rămână în suflet. Nu și pe talie, cum spuneam.

Și, ce merge la fix după o masă excelentă? Un vin bun și voie bună. Nouă ne-au ținut companie ansamblul Vostok din Sulina și vinul casei de la Perla Sulina.

La Sulina se ajunge doar pe apă. Durează cam două ore, iar noi am călătorit confortabil și în siguranță cu șalupele companiei Travel Delta Star.

Pentru că, așa cum spuneam, durează ceva, aveți grijă să nu vă lipsească o sticlă cu apă. Și organizați-vă astfel încât să nu fie necesară o oprire de urgență, pe traseu. Mai ales dacă sunteți însoțiți de copii.

 

***

Sulina este o destinație de vacanță care merită mai multă atenție și care, la un moment dat, suntem siguri că va renaște.

Sperăm, doar, să o facă într-un ritm și într-un fel care să îi păstreze și să îi îmbogățească farmecul care nu poate fi găsit nicăieri altundeva în țară.

Foto: Ovidiu Oprea, Actualitatea 24, Gabriela Pleș