Hamsia cu mujdei sau lămâie întregește sfânta treime culinară a litoralului românesc, alături de mici și de șaorma.
Doar că, așa cum se mai găsesc indivizi care fură din cutia milei, tot așa există și cârciumari hoți, care vă fură din farfurie.
Pentru ei, în loc de cazane, în Iad este pregătită o linie de tigăi, ca alea în care vă prăjesc dumneavoastră modestul și mult mai ieftinul șprot, rebotezat „hamsie”.
Cum deosebim hamsia de șprot?
Dimensiunea și culoarea sunt irelevante. Dimensiunea – pentru că cele două specii au o zonă în care se intersectează, din acest punct de vedere. Cu toate astea, șprotul este, de multe ori, mai pipernicit. Iar culoarea – dacă nu cumpărați peștele proaspăt – e aceeași, după preparare.
Există, însă, o modalitate simplă de a le deosebi. Gura. Deși mut, gura peștelui nu minte.
Hamsia are gura mare, ale cărei colțuri trec de linia ochilor. Seamănă cu un rechin.
Șprotul, pe de altă parte, are gura mică, iar asta se vede ușor, chiar dacă este gătit.
Așadar – dacă peștele din farfurie nu are gura de răpitor hrăpăreț, să știți că o are cârciumarul.
Ce vedeți în imaginea reprezentativă a articolului este o porție de hamsie adevărată. Curățată, cu tot ce trebuie alături. La Bon Fish, pe I. Gh. Duca, înspre ANAF.
Foto: Wikipedia, WWF, Actualitatea24