Săptămâna trecută am participat la un infotrip în Delta Dunării, alături de mai mulți jurnaliști din Constanța și București și de reprezentanții unui tour-operator.
Invitația a venit din partea pensiunii Perla Sulina și a societății de transport pe apă Travel Delta Star și am recepționat-o după ce a izbucnit scandalul dronelor – sau bucăților de dronă rusești – care au căzut pe teritoriul României.

Dacă aș fi crezut o secundă că vom fi în pericol sau dacă aș fi crezut că există un risc real, de luat în seamă, din cauza dronelor rusești, atunci:

1. M-aș fi scuzat și, cu acest argument, nu aș fi onorat invitația. Sunt genul care, în pandemie, s-a izolat, alături de familie, extrem de strict.
2. Nu aș fi scris aceste rânduri. Și viața, și conștiința îmi sunt importante.

După patru zile petrecute la Sulina și prin împrejurimi, după discuții cu localnicii, cu proprietarii de pensiuni, după mai mult de o  săptămână în care am stat să văd ce se mai întâmplă cu dronele, cu mesajele Ro-Alert și cu mobilizarea de tehnică militară din zonele de graniță de lângă Ismail și Reni (poate degenerează chestiunea, poate doboară niște Shaheed-uri!), după o săptămână, cum spuneam, am ajuns la o concluzie pe care o anticipam, de fapt.

Liniștit pot să spun că, dacă vorbim despre zgomotul amenințător de motor, mult mai mult mă tem de urletul rablelor tunate, conduse cu sălbăticie de niște băieți cam fără minte, pe străzile din România, decât de ronțăitul de motoretă al dronelor din văzduh, de pe malul celălalt al Dunării.

Chiar nu cred că există vreun risc serios. Cu greu, cu tot felul de gafe de comunicare, cu o secretomania de înțeles, până la urmă, când vine vorba de secrete militare – autoritățile au luat măsuri, ca să nu ne trezim că facem ca la drobul cu sare. Ne speriem, dar nu facem nimic.

Riscul este zero? Nici asta nu cred. La fel cum nu cred că este exclus ca o rachetă să o ia razna, deasupra Mării Negre. Dar asta nu ne va împiedica să zburăm, la un moment dat, într-un city-break la Istanbul, chiar dacă războiul nu se va termina, până atunci.

Nu vreau sa bravez, dar nici nu îmi voi pune viața pe pauză, când cred sincer că cel mai mare risc, în condițiile acestea, este teama însăși.

Dacă lucram la ziar, pe vremuri, șefii mi-ar fi tăiat tot ce am scris până acum

Pentru că spațiul de pe hârtie era limitat și nu mă puteam lăfăi cu textul, cum fac acum, pe acest tolerant spațiu virtual. De ce mi-ar fi tăiat? Pentru că urmează fraza aceasta:

Cât am fost în Deltă, în zona Sulina, cât ne-am documentat, nu am auzit pe vreun patron de pensiune care să se plângă de faptul că i s-au anulat rezervări din cauza episodului cu dronele. Nici măcar nu au întrebat de drone, ne spunea cineva.

Dragoș Ioniță, administratorul Pensiunii Perla Sulina:

“Sulina a fost și anul acesta o destinație turistică foarte căutată, iar Pensiunea Perla Sulina a avut solicitări de cazare din luna aprilie până în luna noiembrie. În lunile iulie și august am avut grad de ocupare 100%, pentru că în aceasta perioadă, plaja Sulina atrage foarte mulți turiști și locurile de cazare s-au rezervat cu mult timp înainte. La noi vin foarte multe familii cu copii, plaja fiind cunoscută ca având cel mai fin nisip de pe litoralul românesc. În privința zvonurilor care apar, unele fiind preluate și de presă, pot să vă spun că anul acesta nu au mai speriat pe nimeni. Nu am avut nici măcar o singură anulare pe motivul războiului din vecini. Oamenii s-au obișnuit și știu că războiul este în Ucraina și nu în România. Viața își urmează cursul firesc.
Pentru a informa turiștii, am organizat un press-trip, atât în primăvară, cât și în zilele acestea, la sfârșitul lunii septembrie, astfel încât să fie cât mai multe imagini date în timp real de aici, ca lumea să vadă din cât mai multe unghiuri care este situația: liniște, calm și voie-bună, în singurul oraș din Delta Dunării”

Adică am scris, până acum, despre ceea ce pare a fi un non-subiect. Da, la Plauru, în localitățile învecinate, unde au fost găsite bucăți de drone, este altceva. Însă pe la Sulina, la 60 de kilometri de zona respectivă (adică dublul distanței de interdicție aeriană), și în tot restul imensității Deltei, dronele sunt un subiect difuz spre inexistent și, în opinia mea, un risc ascuns după virgula lui 0,… %.

Zilele trecute, a mai fost o alertă aeriană care a produs ceva iritare la Galați și o avertizare privind o posibilă violare a spațiului aerian. Altceva, nimic.

Pentru mine – și cred că nu doar pentru mine, în mediul acesta copleșit de fake news și de manipulări, a fost important să mă lămuresc pe deplin.

În plus, după vara în care au abundat știrile sumbre despre înecații de pe litoral, îmi erau greu să accept că spectrul acesta întunecat s-a extins și peste Deltă. Pentru că Delta, pentru mine, este și un refugiu, în care vacanța poate să nu termine niciodată.

Pe litoral, vacanța se încheie odată cu vara, dar toamna, în Deltă, înseamnă doar un nou început. Și chiar și iarna! Faceți cumva și petreceți sărbătorile de iarnă sau Anul Nou alături de rușii lipoveni! Veți vedea ce energie uriașă, ce bucurie și ce frumusețe se dezlănțuie în jurul vostru și vă absoarbe fără rezerve.

Ce mai rămâne de spus? Pentru mine, zona aceasta a țării este o încercare. Îmi epuizează de fiecare dată – dacă mai țineți minte din școala generală – ”carnețelul cu expresii frumoase”.

Este ca la Peleș. Știu, de fiecare dată, că voi vedea locuri și lucruri frumoase, însă descopăr mereu unghiuri, senzații și imagini noi.

Care, ”pe baltă” mă fac să risc iar și iar să scap telefonul în apă, lungindu-mă peste bord, după un unghi mai bun. După sute de poze, pun telefonul în siguranță, în borsetă, convins că – gata, am cam văzut și pozat tot ce merita pozat. Doar ca să scot telefonul imediat, pentru un nou set de fotografii, deoarece:

Vă povesteam, data trecută, despre plimbarea, noaptea, sub stele, pe drumul de la lângă plajă, pe lângă vestitul cimitir al piraților din Sulina, urmăriți de urletul șacalilor. De data aceasta, am fost pe biciclete. De șacali nu am mai avut parte, dar kilometrii de pedalat, dus-întors, până la Pensiunea Mila 2, unde am returnat bicicletele, ne-au asigurat partea de inedit a expediției. Poate fi o idee foarte bună pentru o după-amiază, până înspre seară. Dar, atenție la deplasarea pe drumurile deloc, ori slab iluminate! Veți ajunge obosiți, dar fericiți la cazare. Cu pofta de mâncare, la cum este mâncarea din Deltă, nu cred că ați fi avut o problemă, oricum.

Când am simțit, totuși, că s-ar putea să nu fie de glumă?

Când am ieșit cu șalupele, pe bara Sulina, câteva zeci de metri, înspre largul mării. Era destul de agitată, se însera, iar valurile ample, întunecate, aveau un efect multisenzorial care mi-a accelerat pulsul. Un shot de adrenalină în condiții controlate, pentru că la comanda șalupei era un profesionist cu zeci de ani de experiență. Însă, pentru cineva aflat la prima experiență de acest fel, episodul s-a simțit foarte intens. Vedeți câte cuvinte pot fi folosite ca să ocolești formularea directă ”Mda, sincer, mi-a cam fost teamă, la un moment dat…” !?

Oare exagerez? Voi mai studia chestiunea, pentru că una dintre colegele de excursie a cântat non-stop, în cealaltă șalupă, pe după valuri.

Oricum, după ce toată povestea s-a așezat în amintiri, pot să recomand o astfel de ieșire, dacă știți că vă puteți încrede în cei aflați la timonă. Iar dacă veți avea parte de o zi cu marea  liniștită – cu atât mai bine.

Altfel, la Sulina mai există și varianta plimbării cu caiacul – la fel, în două grade de dificultate, cu porțiile aferente de adrenalină. Prima, într-o incintă cu apă ca oglinda, un bazin unde puteți vâsli liniștiți, ca rațele. Dar care dă, pe un canal de câteva zeci de metri – direct în brațul Sulina al Dunării.

Unde puteți avea parte, individual și strict pe responsabilitatea voastră, de aceleași senzații tari. Nu vă aventurați, dacă nu știți că puteți controla perfect caiacul. Eu am făcut rapid cale întoarsă. Alți colegi, mai pricepuți mai curajoși, au traversat tot brațul. Am avut tot timpul veste de salvare, dar…

Este esențial să ascultați și să respectați instrucțiunile gazdelor și trainerilor de la Sulina Fabuloasă, care oferă aceste plimbări cu caiacul. Organizează expediții de câteva ore, dar și excursii de 10 zile în Deltă. Au un colțișor amenajat idilic, printre sălcii, undițe, caiace, biciclete și vâsle, care mi-a adus aminte de coliba lui Robinson Crusoe. Este condusă de Călin Ene, un timișorean care, de aproape un deceniu, a lăsat un job la o compania multinațională care construiește drumuri, pentru drumurile de apă din Deltă.

Foto: Ovidiu Oprea, Actualitatea24